NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator. Vezi definitia »

NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Ne- + iertător. Vezi definitia »

VÂRFUȘÓR, vârfușoare, s. n. Vârfuleț. [Var.: vârfșór s. n.] – Vârf + suf. -ușor. Vezi definitia »

FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. Vezi definitia »

SELFACTÓR s.n. Mașină folosită în filatura de lână, la care filarea semitortului alternează cu înfășurarea firului pe țevi. [< germ. Selfaktor, engl., fr. selfacteur]. Vezi definitia »