VORNICÍE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie. Vezi definitia »

OSTEODISTROFÍE s. f. tulburare de nutriție a țesutului osos; distrofie osoasă. (< fr. ostéodystrophie) Vezi definitia »

soioșíe s.f. (înv.) murdărie de grăsime pe haine. Vezi definitia »

PREMEDICÁȚIE, premedicații, s. f. (Med.) Administrare de medicamente înaintea unei intervenții chirurgicale în vederea calmării bolnavului, diminuării secrețiilor etc. – Din fr. prémédication. Vezi definitia »

ENZIMOPATÍE s.f. (Med.) Stare patologică datorată dereglării funcționale a unei enzime sau a unui sistem enzimatic. [Gen. -iei. / < fr. enzymopathie]. Vezi definitia »