RESTAURÁȚIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restaurației burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio]. Vezi definitia »

PARAZITOFOBÍE s. f. teamă exagerată, morbidă de paraziți. (< fr. parasitophobie) Vezi definitia »

IGNOMINÍE s.f. (Rar) Josnicie, mârșăvie, ticăloșenie. [Pron. ig-no-, gen. -iei. / < lat. ignominia, cf. fr. ignominie, cf. it. ignominia]. Vezi definitia »

EPIDIDIMECTOMÍE s. f. ablațiune a epididimului. (< fr. épididymectomie) Vezi definitia »

DOMINÁȚIE s.f. Dominare, stăpânire; autoritate, putere suverană. [Gen. -iei, var. dominațiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio]. Vezi definitia »