scrímă (-me), s. f. – Sport cu spada, floreta sau sabia. Fr. escrime. Vezi definitia »

HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducătură. [Pr.: -că-ia-] – Hurducăi + suf. -eală. Vezi definitia »

țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zander ‹ germ. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil). Vezi definitia »

chiroțícă s. f. – Pînză lucrată. Origine obscură. Cuvînt rar, abia atestat, în care pare a se recunoaște un der. din gr. χείρ „mînă”. Vezi definitia »

VÚLVĂ s. f. organul genital extern al femeii. (< fr. vulve, lat. vulva) Vezi definitia »