MORFOPATOLOGÍE s. f. ramură a morfologiei (1) care studiază forma și structurile diferitelor organe în stare patologică. (< fr. morphopathologie) Vezi definitia »

LINIÁȚIE s.f. (Geol.) Aspect vărgat al unor roci efuzive, produs de paralelismul mineralelor închise care s-au regrupat în benzi lungi pe direcții de scurgere. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / cf. it. lineazione, lat. lineatio]. Vezi definitia »

ANGIOREXÍE s. f. ruptură vasculară. (< engl. angiorhexis) Vezi definitia »

SINTONÍE s. f. 1. acord (5). 2. caracteristică temperamentală în ușurința de acomodare afectivă cu mediul ambiant. (< fr. syntonie) Vezi definitia »

IMPERFORÁȚIE s.f. (Anat.) Lipsă a unui orificiu natural. [Gen. -iei. / < fr. imperforation]. Vezi definitia »