EPIGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc. – Din fr. épigraphie. Vezi definitia »

FTIZIOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tuberculozei. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. phtisiologie, cf. gr. phtisis – distrugere, logos – știință]. Vezi definitia »

RADIOLOGÍE s.f. 1. Studiul razelor X și al diferitelor lor aplicații. 2. Ramură a medicinii care studiază organismul uman cu ajutorul razelor X și folosirea acestora în tratamentul unor boli. [Gen. -iei. / < fr. radiologie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. Vezi definitia »