CREAȚIONÍSM s. n. concepție teologică potrivit căreia lumea a fost creată de către divinitate. (< fr. créationisme) Vezi definitia »

AGNOSTICÍSM s. n. concepție gnoseologică care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. (< fr. agnosticisme) Vezi definitia »

CRITICÍSM s. n. 1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. 3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat. (< fr. criticisme) Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacționar, apărut în epoca elenistică și ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. [Cf. fr. néo-platonisme]. Vezi definitia »

GEOCENTRÍSM s.n. Concepție neștiințifică potrivit căreia Pământul era considerat centrul universului, în jurul căruia s-ar învârti Soarele și ceilalți aștri. [Cf. fr. géocentrisme]. Vezi definitia »