Definita cuvantului claca
CLACÁ vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ◊ a eșua, a da greș. II. refl. a-și luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. (< fr. claquer)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu claca
CASSAPÁNCA s.f. Mobilă italiană din timpul Renașterii, constând dintr-un caseton cu rezemătoare și spătar. [Pl. -ce. / < it. cassapanca]. Vezi definitia »
mucaiescá s.f. (înv.) impozit, bir pe grâne, dat turcilor. Vezi definitia »
INVOCÁ vb. tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare) Vezi definitia »
(epoca) s.f., g.-d. Antichității Vezi definitia »
UMIDIFICÁ vb. tr. a realiza umidificarea. (< fr. humudifier) Vezi definitia »