ANTIMÓNIU s.n. Metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic folosit la diferite aliaje; stibiu. [Pron. -niu. / < it. antimoniu, cf. fr. antimoine, germ. Antimon < ar. ithmid]. Vezi definitia »

ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu. Vezi definitia »

RUMENÍU, -ÍE, rumeníi, adj. ~ Lumina lunii se schimbă în polei rumeniu. ◊ (Substantivat) I se păru mai tânără și mai frumoasă în rumeniul zorilor. Vezi definitia »

MIRÁGIU s. n. v. miraj. Vezi definitia »

DOMICÍLIU s. n. 1. loc, casă unde cineva locuiește în mod stabil. 2. (astrol.) tron¹(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile) Vezi definitia »