măciná (mácin, măcinát), vb. – 1. A pisa, a sfărîma. – 2. A mărunți, a pulveriza. – 3. A strivi, a zdrobi. – Mr., megl. mațin, măținare, istr. mǫțiru. Lat. machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 1009; Candrea-Dens., 1036; REW 5206), cf. it. macinare, sp. maznar, vegl. maknur. – Der. măcinat, s. n. (acțiunea de a măcina); măciniș, s. n. (măcinare); măcinătură, s. f. (măcinare), cf. it. macinatura. Vezi definitia »

HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner) Vezi definitia »

DEMINÁ vb. I. tr. A curăța un câmp de minele instalate de inamic. [P.i. demin, -nez. / < fr. déminer]. Vezi definitia »

CAMPÍNA s. f. formațiune de tip savană împădurită, pe nisipuri aluvionare, în Amazonie. (< port. campina) Vezi definitia »

1.persoana care paraste, turnator, sifon. 2.persoana care sifoneaza pentru a intra in gratiile persoanei la care toarna. Vezi definitia »