SEMNIFICÁNT s.m. Elementul formal al semnului lingvistic. [După fr. signifiant]. Vezi definitia »

CONCUPISCÉNT, -Ă adj. Înclinat către plăceri trupești, senzuale; senzual. [Cf. fr. concupiscent, it. concupiscente]. Vezi definitia »

INCIDÉNT, -Ă, incidenți, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între forțele grănicerești a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii. – Din fr. incident. Vezi definitia »

GRIZONÁNT, -Ă, grizonanți, -te, adj. (Despre păr) Care începe să încărunțească; cărunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant. Vezi definitia »

IMPROBÁNT, -Ă, improbanți, -te, adj. (Rar) Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant. Vezi definitia »