COMBINÁȚIE s.f. 1. Reunire, îmbinare, combinare. ♦ Reacție prin care se unesc elemente chimice și se formează un corp compus, cu alte proprietăți fizice și chimice. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. [Gen. -iei, var. combinațiune s.f. / cf. it. combinazione, lat. combinatio]. Vezi definitia »

poghidánie s.f. (reg.) pocitanie. Vezi definitia »

BOOGIE-WOOGIE s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl. Vezi definitia »

IMPRECÁȚIE, imprecații, s. f. (Livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. – Din fr. imprécation, lat. imprecatio. Vezi definitia »

filomichíe, filomichíi, s.f. (înv.) discuție aprinsă; ceartă, dispută. Vezi definitia »