POLISEMÍE s.f. 1. Calitate a unui cuvânt de a avea mai multe sensuri; polisemantism. 2. (Estet.) Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural, de momentul istoric în care este receptată opera etc. [Gen. -iei. / < fr. polysémie]. Vezi definitia »

miscatorie, a invarti ceva suspicios. Vezi definitia »

PTERIDOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază ferigile. – Din engl. pteridology. Vezi definitia »

ORCHESTRÁȚIE s.f. Faptul, arta de a orchestra; orchestrare. ♦ Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziție muzicală). V. aranjament. [Gen. -iei, var. orhestrație s.f. / < fr. orchestration]. Vezi definitia »

INSINUÁȚIE, insinuații, s. f. Insinuare. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. insinuation. Vezi definitia »