fătá (fătát, fătát), vb. – A făta. – Mr. fitare, fet, megl. fet. Lat. fĕtare (Pușcariu 587; Candrea-Dens., 562; REW 3271; DAR), cf. sard. fedare, sicil. fitari, abruz. fetá, march. fetâ, piem. fe (în sicil. și abruz. cu sensul special de „a face ouă”), Santander jedar. Der. fătăciune, s. f. (fătat al oilor; înv., dobăndă luată pentru pămînt; țarc rezervat pentru oi să fete; fătat; organ genital al vacii), cu suf. -ciune, ca mortăciune, spurcăciune (după Candrea-Dens., 563 și REW, direct din lat. fetationem); fătăciunat, s. n. (înv., numărătoare a turmelor); fătat, s. n. (acțiunea de a făta); fătătoare, adj. (care fată); fătătoare, s. f. (care fată; organ genital al vacii). Vezi definitia »

TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter. Vezi definitia »

FUNDAMENTÁ vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie etc.). [Var. fondamenta vb. I. / < fundament]. Vezi definitia »

DISPUTÁ vb. I. tr. 1. A fi în luptă, a lupta pentru ceva, a rivaliza. ♦ intr. A susține o dispută. ♦ refl. (Despre competiții sportive) A avea loc, a se desfășura. 2. A contesta (cuiva) un drept, o situație. [P.i. dispút. / < fr. disputer, it., lat. disputare]. Vezi definitia »

DECRIPTÁ vb. tr. a descifra, a traduce o corespondență cifrată. (< fr. décrypter) Vezi definitia »