SITUÁȚIE s. f. 1. stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social. ♦ a fi la înălțimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate. ◊ loc, stare pe care o are cineva în viața socială. ◊ stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere. ♦ ~ limită = situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale. 2. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio) Vezi definitia »

ODOSCOPÍE s. f. procedeu prin care se apreciază mirosurile. (< fr. odoroscopie) Vezi definitia »

CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie. Vezi definitia »

MEGACALORÍE s. f. termie¹ (2). (< fr. mégacalorie) Vezi definitia »

PARAPSIHOLOGÍE s.f. Parte a psihologiei care studiază fenomenele ce par a nu intra în ansamblul legilor normale din psihologia actuală, ca telepatia, clarviziunea etc. V. metapsihică. [Gen. -iei. / < fr. parapsychologie]. Vezi definitia »