INVOCÁȚIE s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, var. invocațiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio]. Vezi definitia »

CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie. Vezi definitia »

STALAGMOMETRÍE s. f. metodă de determinare a concentrațiilor anumitor soluții pe baza numărului de picături formate de acestea la trecerea printr-un tub capilar. (< fr. stalagmométrie) Vezi definitia »

DISPROTEINEMÍE s. f. modificare a raportului dintre diferitele fracțiuni proteice din plasma sangvină. (< fr. dysprotéinémie) Vezi definitia »

ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. Vezi definitia »