păstáie (păstắi), s. f. – Teacă, coajă. – Var. păstare, păstău, înv. postaie. Mr. păstal’e, pistal’e. Origine îndoielnică. Mr. pare să indice prezența unui etimon lat. terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare „a urlui” (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare „a rupe” (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis „capsulă” (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din alb. pištaië (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă. – Der. păstăios, adj. (cu păstăi, cu coajă). Din rom. provine rut. pastaja. Vezi definitia »

SUGÉSTIE s. f. 1. influență exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva. 2. propunere, idee sugerată cuiva. (< fr. suggestion, lat. suggestio) Vezi definitia »

COMBINÁȚIE s. f. 1. reunire, îmbinare, combinare. 2. substanță formată din două sau mai multe elemente chimice. 3. (fam.) aranjament, plan; calcul. ( Vezi definitia »

ORTOSCOPÍE s.f. Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni. [Gen. -iei. / < fr. orthoscopie]. Vezi definitia »

plachíe (plachíi), s. f. – Mîncare de pește cu ceapă și untdelemn. Ngr. πλαϰί (Tiktin; Gáldi 229). Este dubletul lui pláchie, s. f. (Mold., pilaf). Vezi definitia »