BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri. – Din blană + suf. -ar. Vezi definitia »

CALENDÁR, calendare, s. n. 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor și zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunându-i foarte multe lucruri. A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 3. Publicație cu caracter variat, care apare o dată pe an, cuprinzând cronologia zilelor anului și diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, științific etc. [Var.: (pop.) călindár s. n.] – Din lat. calendarium. Vezi definitia »

PIELÁR, pielari, s. m. Meseriaș care prelucrează piei, care confecționează obiecte din piele; comerciant, negustor de piei sau de obiecte confecționate din piele. – Piele + suf. -ar. Vezi definitia »

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Germ. Büttner. Vezi definitia »

pălămár (pălămári), s. m. – Paracliser. – Var. palamar; pălimar. Ngr. παλαμονάριος, sl. paramonarĭ, prin intermediul rut. palamar (Cihac, II, 240). În Mold. – Der. pălămărie, s. f. (funcție de paracliser). Vezi definitia »