tíflă (-le), s. f. – 1. Gest batjocoritor constînd din apropierea degetului mare de vîrful nasului mișcînd în acest timp celelalte degete. – 2. (Înv.) Noroc, belșug, prosperitate. Ngr. τύφλα, cu primul sens (Roesler 577; Cihac, II, 706; Tiktin; Pascu, II, 56; Candrea; Gáldi 261). Sensul al doilea se explică prin semnificația ngr. „orbire, halucinație”. Vezi definitia »

TETRASULFÚRĂ s.f. (Chim.) Sulfură a cărei moleculă conține patru atomi de sulf. [< fr. tétrasulfure]. Vezi definitia »

ELIDÁTĂ, elidate, adj. (Lingv.; despre vocala finală a unui cuvânt) Care a dispărut înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – V. elida. Vezi definitia »

BOÁCĂ s. f. (În expr.) A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic. Vezi definitia »

CANÍCULĂ s. f. 1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu Soarele. 2. căldură dogoritoare; zăpușeală în zilele de vară. (< fr. canicule, lat. canicula) Vezi definitia »