Definita cuvantului tiflă
tíflă (-le), s. f. – 1. Gest batjocoritor constînd din apropierea degetului mare de vîrful nasului mișcînd în acest timp celelalte degete. – 2. (Înv.) Noroc, belșug, prosperitate. Ngr. τύφλα, cu primul sens (Roesler 577; Cihac, II, 706; Tiktin; Pascu, II, 56; Candrea; Gáldi 261). Sensul al doilea se explică prin semnificația ngr. „orbire, halucinație”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tiflă
XANTOFÍLĂ s. f. pigment galben alături de clorofilă, în frunzele verzi. (< fr. xantophylle) Vezi definitia »
PLANOGRÁMĂ s. f. grafic care indică organizarea planificată a operațiilor din cadrul unui ciclu. (< germ. Planogramm) Vezi definitia »
codobatúră (codobáturi), s. f. – Pasăre, prundar (Motacilla). – Mr. coadăbătură, cutrubatură, megl. coadărăbătură. Lat. pop. *codabattula (Pascu, I, 50; Candrea-Dens., 150; REW 1774; DAR). Este sigur că această compunere este anterioară rom., nu numai datorită consonanței dialectelor, ci și calabr. codiváttula. În general, celelalte limbi au preferat comp. inversă (it. batticoda, vicent. batikoa, flor. battikova, prov. bateco) sau bazată pe alte elemente. Pentru numeroasele forme romanice ale numelui păsării cf. Erich Poppe, ZRPh., LVI, 392-404 șI V. Garcia de Diego, RFE, 1931, 7. Vezi definitia »
SPONGIOSCLERÓZĂ s. f. leziune osoasă produsă de condensarea trabeculelor spongioase până la dispariția spațiilor medulare. (< fr. spongiosclérose) Vezi definitia »
pánță, pánțe, s.f. (reg.) veston de pânză cu care se îmbracă minerii. Vezi definitia »