ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. Îmblânzi + suf. -tor. Vezi definitia »

BIFÓR, -Ă adj. (În arhitectura romanică și gotică, despre o deschidere) Cu două uși, cu două canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc. [< lat. biforis]. Vezi definitia »

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri Vezi definitia »

EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1, (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). Vezi definitia »