POLITEÍSM s.n. (op. monoteism) Religie, credință care admite existența mai multor divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu]. Vezi definitia »

DESCRIPTIVÍSM s.n. 1. Manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ♦ Sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora. 2. Școală lingvistică care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. [< descriptiv + -ism]. Vezi definitia »

MERICÍSM s. n. 1. regurgitație. 2. (la animale) ruminație. (< fr. mérycisme, gr. merykismos) Vezi definitia »

EMANATÍSM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. Vezi definitia »

IOTACÍSM s. n. 1. folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iotacizare. ◊ aliterație constând în repetarea lui i consonantic. 2. evoluție a unei vocale sau a unui diftong spre i. (< fr. iotacisme) Vezi definitia »