COMPOZÍȚIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic și rațional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozițiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio]. Vezi definitia »

CĂRDĂȘÍE s. f. v. cârdășie. Vezi definitia »

ENDOSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a interiorului anumitor organe cu ajutorul endoscopului. [Gen. -iei. / < fr. endoscopie, cf. gr. endon – înăuntru, skopein – a privi]. Vezi definitia »

LUMÂNĂRĂRÍE, lumânărării, s. f. Lurnânărie. – Lumânare + suf. -ărie. Vezi definitia »

EPANALEPSÍE s. f. boală periodică. (< fr. épanalepsie) Vezi definitia »