TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio) Vezi definitia »

HIPOGLOBULINEMÍE s. f. diminuare a cantității de globulină din sânge. (< fr. hypoglobulinémie) Vezi definitia »

TRACOMANÍE s. f. Exagerare a importanței tracilor în elucidarea unor probleme de istorie, cultură etc. – Trac + manie. Vezi definitia »

TROPICALIZÁȚIE s.f. Tropicalizare. [< fr. tropicalisation]. Vezi definitia »

APERCÉPȚIE s. f. Proces mintal care constă în integrarea percepțiilor în experiența individuală anterioară. – Din fr. aperception. Vezi definitia »