țiitúră, țiitúri, s.f. (înv. și reg.) 1. stăpânire, domnie, putere, tărie. 2. păstorire, ținere. 3. întreținere, hrană. 4. concubinaj; femeie ușuratică. 5. loc de pândă la vânătoare. 6. hang, ison. Vezi definitia »

BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia. Vezi definitia »

PẮNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba², dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănúră]. – Lat. paenula. Vezi definitia »

SFENOIDÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei sinusului sfenoidal. (< fr. sphénoïdite) Vezi definitia »

UNGVÍCULĂ s. f. partea inferioasă a petalelor, care se îngustează și este acoperită de caliciu. (< lat. unguiculus) Vezi definitia »