NÚMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène. Vezi definitia »

AVANTRÉN s. n. 1. partea anterioară a unei mașini agricole pe roți. ◊ antetren. 2. (text.) ansamblu de valțuri cu dinți și caneluri dintr-un dispozitiv de cardare care zdrobește resturile vegetale atașate de flocoanele de lână. (< fr. avant-train) Vezi definitia »

HIDRAZOBENZÉN s. m. substanță organică, derivat al hidrazinei, cristalizată, incoloră, cu miros de camfor, folosită în sinteza coloranților și a medicamentelor. (< fr. hydrazobenzène) Vezi definitia »

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène) Vezi definitia »

BILIGÉN, -Ă adj. care produce fiere. (< fr. biligénique) Vezi definitia »