ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s. f. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) țándură, țândără s. f.] – Din săs. zänder (< germ. Zunder), magh. candra. Vezi definitia »

CANICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie. (< fr. caniculture) Vezi definitia »

CONTRAPÁPĂ, contrapapi, s. m. Papă ales împotriva altui papă. – Din it. contropapa. Vezi definitia »

TRÍBÁDĂ s. f. lesbiană. (< fr. tribade) Vezi definitia »

BANIÉRĂ s.f. Flamură, steag în forma unui pătrat sau dreptunghi înalt, care se purta de cavaleri la lance în evul mediu. ♦ Unitate militară feudală. [Pron. -ni-e-. / < fr. bannière]. Vezi definitia »