STENOGRÁFIC, -Ă, stenografici, -ce, adj. Care aparține stenografiei, privitor la stenografie; înregistrat cu ajutorul stenografiei. – Din fr. sténographique. Vezi definitia »

ristíc (-curi), s. n. – 1. Antimoniu. – 2. Tăciune, vopsea neagră, folosită în trecut ca fard. – Var. înv. răstic, rîstic. Tc. rastyk (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legătura cu sl. chvrastŭ (Conev 49) este îndoielnică. Vezi definitia »

ANÉRGIC, -Ă adj. Referitor la anergie. [< fr. anergique]. Vezi definitia »

AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica) Vezi definitia »

AZOTHÍDRIC adj. acid ~ = lichid incolor, toxic, volatil, exploziv. (< fr. azothydrique) Vezi definitia »