cărunt (cărúntă), adj. – Cu părul alb. – Mr. cănut. Lat. canūtus (Cipariu, Gram., 91; Pușcariu 301; Candrea-Dens., 274; REW 1622; DAR); cf. it. canuto, fr. chenu, prov., cat. canut, sp. canudo. Este cuvînt general cunoscut (ALR, 65). Der. cărunțiu, adj. (cărunt); căruntețe, s. f. (cărunțeală; bătrînețe; albeață); cărunțeală, căruntate, s. f. (rar, faptul de a fi cărunt); încărunți, vb. (a albi; a îmbătrîni). Din rom., ngr. ϰανούτον (Meyer, Neugr. St., II, 75). Vezi definitia »

EMOȚIONÁNT, -Ă adj. care emoționează; tulburător, mișcător. (< fr. émotionant) Vezi definitia »

INVADÉNT, -Ă adj. (Liv.) Invadator. [< it. invadente]. Vezi definitia »

GREEMÉNT s. n. ansamblul arborilor, velaturii și manevrelor de la bordul unei nave. (< fr. gréement) Vezi definitia »

ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează un cec sau o poliță. – Din fr. endossant. Vezi definitia »