DEZOBEDIÉNT, -Ă adj. neascultător, nesupus. (< engl. disobédient) Vezi definitia »

ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; înnăbușitor, sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Fr. asphyxiant. Vezi definitia »

REIONÁNT, -Ă adj. (arhit.) radiant. ♦ stil ~ = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, prin numeroase motive ornamentale cu imense rozase polilobate și radiante; capelă ~ă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. (< fr. rayonnant) Vezi definitia »

CANT s. n. 1. margine, muchie. 2. parte a copertei care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui registru. (< germ. Kante) Vezi definitia »

SAPIÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens) Vezi definitia »