UNIVALÉNT, -Ă I. adj. monovalent. II. adj., s. m. (cromozom) fără partener omolog, care nu se împerechează în timpul meiozei. (< fr. univalent) Vezi definitia »

adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénți; f. adiacéntă, pl.adiacénte Vezi definitia »

ECHIPAMÉNT s. n. 1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ♦ ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție. 2. ansamblu de piese și dispozitive ale unei mașini, instalații etc. care îi asigură buna funcționare. (< fr. équipement) Vezi definitia »

OBSTRUÁNT, -Ă adj. Care obstruează, obstructiv; obstructor. [< obstrua]. Vezi definitia »

INCANDESCÉNT, -Ă adj. (Fiz.) În stare de incandescență. [Cf. fr. incandescent, it. incandescente]. Vezi definitia »