CANÁL s. n. 1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc. ◊ braț de mare între două țărmuri apropiate. ◊ arteră de circulație pe apă. 2. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. formație anatomică tubulară. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării. ◊ (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune). ◊ cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis) Vezi definitia »

GRAMATICÁL, -Ă adj. referitor la gramatică. (< fr. grammatical, lat. grammaticalis) Vezi definitia »

AMONÁL s.n. (Chim.) Amestec de nitrat de amoniu și de aluminiu, folosit ca exploziv. [< fr. ammonal]. Vezi definitia »

BAZÁL, -Ă adj. referitor la bază, al bazei. (< fr. basal) Vezi definitia »

CARACTERIÁL, -Ă adj. (Rar) Referitor la caracter, de caracter. [Pron. -ri-al. / < fr. caractériel]. Vezi definitia »