múnte (múnți), s. m. – Ridicătură de pămînt mai mare decît dealul; lanț montan. – Mr., istr. munte, megl. munti. Lat. montem (Pușcariu 1128; Candrea-Dens., 1169; REW 5664), cf. it., sp., port. monte, prov., fr. mont, cat. munt. Se folosește în Trans. cu sensul special de „pășune”, cf. sp. monte „pădure”. – Der. Muntenia s. f. (Valahia); muntean, adj. (de la munte); muntean, s. m. (locuitor al Munteniei); muntenesc, adj. (muntean, valah); muntenește, adv. (ca în Valahia); muntenism, s. n. (particularitate lingvistică din Muntenia); munticel, s. m. (colină), cf. muncel; muntar, s. m. (Trans., mulgător de vaci și oi care pasc); muntos, adj. (de munte), pe care Pușcariu 1229 îl derivă direct din lat. montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka „flaut”, din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea, Elemente, 403). Vezi definitia »

FRIGIDITÁTE s. f. indiferență sau aversiune, la femei, față de raportul sexual; incapacitate de a obține orgasmul. (< fr. frigidité, lat. frigiditas) Vezi definitia »

HIPERSENSIBILITÁTE, hipersensibilități, s. f. (Med.) Stare care cauzează simptome și semne reproductibile obiectiv, inițiate de expunerea la un stimul definit, la o doză tolerată de subiecții normali (conform terminologiei Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. hypersensibilité. Vezi definitia »

sofisticéște adv. (înv.) în mod sofistic. Vezi definitia »

COPILĂRÉȘTE adv. În felul copiilor¹, ca un copil¹. – Copil¹ + suf. -ărește. Vezi definitia »