Definita cuvantului completiv
COMPLETÍV, -Ă adj. care complinește. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de complement pe lângă verbul din regentă. (< lat. completivus, fr. complétif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu completiv
INDUCTÍV, -Ă, inductivi, -e, adj. Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din fr. inductif. Vezi definitia »
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. (Rar) Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. – Din fr. récessif. Vezi definitia »
DEGENERATÍV, -Ă, degenerativi, -e, adj. Care degenerează; cu caracter de degenerescență. – Din fr. dégénératif. Vezi definitia »
OMISÍV, -Ă, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive. Vezi definitia »
ABRAZÍV, -Ă, abrazivi, -e, adj. (Despre corpuri dure) Care are proprietatea de a roade. – Fr. abrasif. Vezi definitia »