CORESPONDÉNȚĂ s. f. I. 1. schimb de scrisori între persoane, instituții etc.; totalitatea acestor scrisori. ◊ conținutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o țară etc. făcută de corespondentul unui ziar. II. 1. raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; afinitate care leagă părți ale unui întreg; concordanță, armonie. 2. (mat.) relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al uneia este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă. 3. raport constant existent între două fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiași idiom. ♦ ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. correspondance) Vezi definitia »

LIMBÚȚĂ, limbuțe, s. f. Diminutiv al lui limbă. – Limbă + suf. -uță. Vezi definitia »

vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge Vezi definitia »

fârtă s. f. (A douăzeci și treia literă a alfabetului chirilic; pl. fârte) Vezi definitia »

CURBÉTĂ s.f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. [< fr. courbette]. Vezi definitia »