Definita cuvantului condiționare
CONDIȚIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a condiționa. ◊ stabilire a unui raport de dependență. 2. (tehn.) operație prin care se modifică proprietățile fizico-mecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiționate. (< condiționa)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu condiționare
CARBONITRURÁRE s. f. procedeu de cementare a oțelului prin introducerea simultană a carbonului și azotului în stratul superficial al unei piese. (< carbonitrura) Vezi definitia »
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei. Vezi definitia »
LEPĂDÁRE, lepădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) lepăda și rezultatul ei; părăsire; renegare. ◊ Lepădare de sine = renunțare la interesele sau la ideile personale (pentru binele obștesc). – V. lepăda. Vezi definitia »
BARDASARE, Emanoil (1850-1935, n. Burdujeni-Suceava), pictor român. Peisaje („Burdujeni”), scene de gen sentimental-anecdotice, portrete („Fetița cu cartea”), schițe de compoziție („Stegarul”). Vezi definitia »
IEFTINÍRE, ieftiniri, s. f. Faptul de a (se) ieftini. – V. ieftini. Vezi definitia »