Definita cuvantului condiționare
CONDIȚIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a condiționa. ◊ stabilire a unui raport de dependență. 2. (tehn.) operație prin care se modifică proprietățile fizico-mecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiționate. (< condiționa)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu condiționare
ÎNJURÁRE, înjurări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înjura. – V. înjura. Vezi definitia »
OSTRACIZÁRE s.f. Acțiunea de a ostraciza și rezultatul ei; ostracism. [< ostraciza]. Vezi definitia »
COMUTÁRE, comutări, s. f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai ușoară. 2. Particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta. – V. comuta. Vezi definitia »
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge. Vezi definitia »
PLOTÁRE, plotări, s. f. Acțiunea de a plota și rezultatul ei. – V. plota. Vezi definitia »