ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice) Vezi definitia »

COMPROMISÓRIU, -IE adj. în legătură cu un compromis. ◊ clauză -ie = clauză a unui contract prin care cele două părți se angajează a supune arbitrilor eventualele contestații. (<fr. compromissoire) Vezi definitia »

GLASÍU s. n. Culoare clară și transparentă aplicată (în pictură) pe o culoare mai densă și servind la redarea clarobscurului. – Din fr. glacis. Vezi definitia »

PRÓPRIU, -IE adj. 1. Care aparține cuiva în mod exclusiv; personal. ◊ Amor propriu = sentiment al propriei demnități, conștiința valorii proprii. 2. Caracteristic, particular. 3. Indicat, bun pentru... 4. (Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat. ◊ Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri; op. figurat) Prim, de bază, natural. [Pron. -priu. / < lat. proprius, cf. fr. propre]. Vezi definitia »

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Persoană care face sau vinde bragă. – Din bragă + suf. -agiu. Vezi definitia »