AFRICANOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul limbilor și civilizațiilor africane; africanistică. [Gen. -iei. / cf. Africa, continent + gr. logos – studiu]. Vezi definitia »

OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie. Vezi definitia »

AUTOESTEZÍE s. f. sensibilitate a plantelor la excitațiile interne. (< auto¹- + estezie) Vezi definitia »

MICOPALEONTOLOGÍE s. f. studiu al ciupercilor din timpurile geologice. (< fr. mycopaléontologie) Vezi definitia »

GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie. Vezi definitia »