AERONAÚTICĂ s. f. Tehnica construirii aeronavelor; știința care se ocupă cu navigația aerienă. – După fr. aéronautique. Vezi definitia »

SUPERHETERODÍNĂ s. f. Procedeu de radiorecepție în care frecvența undei recepționate este schimbată cu ajutorul unui oscilator local, obținându-se, în scopul detectării, amplificării și difuzării, un semnal de frecvență intermediară fixă. – Din fr. superhétérodyne. Vezi definitia »

ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tură. Vezi definitia »

MÓRGĂ¹ s. f. atitudine, comportare trufașă, disprețuitoare; sentiment exagerat al propriei valori. (< fr. morgue) Vezi definitia »

HEMÍNĂ s. f. substanță organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. (< fr. hémine) Vezi definitia »