mătúșă (-e), s. f. – 1. Tanti,țață, tușă. – 2. Adresare populară respectuoasă față de o femeie. – Var. (fam.) tușe. Lat. mĭta în loc de amĭta „mătușă” (Pușcariu 1054; Candrea-Dens., 1075; REW 424), cu suf. -ușe, ca auș, cf. comel. amdä, engad. amda, ticinezul anda, v. fr. ante, alb. emtë (Meyer 92; Philippide, II, 631). Pentru forma redusă mita, cf. Castro 160. Der. din sl. mati „mamă”, prin mijlocirea rus. mátuška „mămică” (Cihac, II, 182; Scriban) este dificilă fonetic. E cuvînt de uz general (ALR, I, 167). Rut. matuša, pe care Pascu, Beiträge, 8, îl consideră greșit ca etimon al rom., provine din acesta (Candrea, Elemente, 408). – Der. mătușo(n)iu, s. m. (Banat, unchi). Vezi definitia »

ANAGLÍFĂ s. f. 1. sculptură în (baso)relief. 2. procedeu stereoscopic prin care se obțin imagini în relief. 3. desen al unui corp geometric în două culori (roșu și albastru) care, cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief. (< fr. anaglyphe) Vezi definitia »

BÉRMĂ s. f. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului. (< fr. berme, germ. Berme) Vezi definitia »

DISTÁNȚĂ s.f. 1. Interval între două puncte; spațiu, interval care există, se întinde între două lucruri, între două locuri etc. 2. Depărtare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferență de rang, de situație între două persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia]. Vezi definitia »

FELÚCĂ s.f. Corabie mică și îngustă, folosită la cabotaj pe coastele de nord ale Africii. [Cf. fr. felouque, it. feluca, sp. faluca, ar. harraka – corabie]. Vezi definitia »