ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare) Vezi definitia »

îngurgá, îngúrg, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se împreuna, a se încârdăși, a se înhăita, a se asocia, a se întovărăși. 2. (refl.) a intra în legături de dragoste cu cineva; a se înnădi, a se îngurlui. 3. (refl.) a se încurca (într-o afacere). 4. a face ceva de mântuială, fără pricepere, fără rânduială; a înciripa, a înjgheba, a înciocăla, a îndruga, a îndrila. 5. a îndruga verzi și uscate, a palavragi. 6. a ocoli adevărul, a umbla cu șoalda. 7. a încâlci, a încăiera. Vezi definitia »

YÓGA s. f. Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga. Vezi definitia »

FUMEGÁ, pers. 3 fúmegă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. ♦ (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. – Lat. fumigare. Vezi definitia »

IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare]. Vezi definitia »