țârlói s.m. (reg.) ciocârlan. Vezi definitia »

țăpói, țăpoáie, s.f. (reg.) 1. furcă de fier cu coada lungă pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. căpriorul din mijloc de la casele țărănești. 3. târnăcop. 4. unealtă de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit. Vezi definitia »

BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. Vezi definitia »

mumói, mumoáie, s.n. (reg.) 1. grămadă de fân. 2. moviliță, hotar între loturi de pământ. Vezi definitia »

ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompó. Vezi definitia »