MONOCROMÍE s. f. 1. însușirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictură sau de tipar în care se folosește o singură culoare. (< fr. monochromie) Vezi definitia »

DIABETOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază bolile diabetice. [Gen. -iei. / < fr. diabétologie]. Vezi definitia »

blazgónie (blazgónii), s. f. – Prostie, enormitate, tîmpenie. – Var. blasgonie. Pol. błazgoń „ramolit” (Bogrea, Dacor., III, 727). Cf. bazaconie. Vezi definitia »

NEOFORMÁȚIE s.f. 1. (Biol.) Formare nouă a unui organ sau țesut; tumoare; neoplazie. 2. (Geol.) Acumulare (locală) care poate apărea în diverse orizonturi ale solului. [Gen. -iei, var. neoformațiune s.f. / < fr. néoformation]. Vezi definitia »

EBULIOMETRÍE s.f. Metodă fizico-chimică de determinare a greutății moleculare prin măsurarea temperaturilor de fierbere; ebulioscopie. [Pron. -li-o-, gen. -iei. / < fr. ébulliométrie]. Vezi definitia »