SUPLETÍV, -Ă adj. 1. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt. 2. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ. (< fr. supplétif) Vezi definitia »

ADAPTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se poate adapta; de adaptabilitate. [Cf. fr. adaptif]. Vezi definitia »

UNITÍV, -Ă adj. care unește; propriu a uni. (< fr. unitif) Vezi definitia »

CONTRIBUTÍV, -Ă adj. referitor la o contribuție. ◊ care contribuie. (< fr. contributif) Vezi definitia »

PANDANTÍV s. n. 1. bijuterie, piatră prețioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. porțiune triunghiulară a unei bolți sferice între arcele mari care susțin o cupolă sau o turlă. (< fr. pendentif) Vezi definitia »