Definita cuvantului supletiv
SUPLETÍV, -Ă adj. 1. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt. 2. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ. (< fr. supplétif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu supletiv
prumutív, -ă, adj. (înv.) mutual, reciproc. Vezi definitia »
LEIT-MOTÍV s.n. v. laitmotiv. [DEX'98] Vezi definitia »
DIGRESÍV, -Ă adj. (Rar) De digresiune, în legătură cu o digresiune. [< fr. digressif]. Vezi definitia »
NORMATÍV, -Ă I. adj. care are putere de normă. ◊ care hotărăște, stabilește reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă. (< fr. normatif, rus. normativ) Vezi definitia »
NEPRODUCTÍV, -Ă adj. Care nu produce, neroditor, sărac. [< ne- + productiv]. Vezi definitia »