cîrpătór (cârpătoáre), s. n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom. Vezi definitia »

INSCRIPTÓR s. n. organ al unei mașini de calculat care introduce cifrele înainte de calcul. (< fr. inscripteur) Vezi definitia »

BIREACTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Avion) cu două reactoare. [Cf. fr. biréacteur]. Vezi definitia »

SCÂNCITÓR, -OÁRE, scâncitori, -oare, adj. Care scâncește. – Scânci + suf. -tor. Vezi definitia »

văcsuitór (su-i-) s. m., pl. văcsuitóri Vezi definitia »