TIMÁR², timaruri, s. n. (Mai ales la pl.) Denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar. – Din fr. timares. Vezi definitia »

MUCÁR, mucări, s. n. (Mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță. – Muc + suf. -ar. Vezi definitia »

VESTIÁR s. n. 1. garderobă. 2. încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine. ◊ încăpere într-un spital, într-o întreprindere, într-un stadion etc. unde se lasă hainele, îmbrăcându-se echipamentul respectiv. (< fr. vestiaire) Vezi definitia »

jugár, jugári, s.m. (reg.) bou de jug. Vezi definitia »

PERJÁR, perjari, s. m. (Reg.) Cel care cultivă perji; p. gener. prunar. – Perj + suf. -ar. Vezi definitia »