EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif) Vezi definitia »

ADMINISTRATÍV, -Ă adj. Privitor la administrație, de administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. [Cf. fr. administratif, lat. administrativus]. Vezi definitia »

COOPERATÍV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. – Din fr. coopératif. Vezi definitia »

cauzatív¹ (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíve Vezi definitia »

CONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. [Cf. fr. concessif, lat. concessivus]. Vezi definitia »