ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. Tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) A doborî, a birui, a copleși; p. ext. a duce până la capăt. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.). Vezi definitia »

ZMÚLGE, zmulg, vb. III. (Var.) A smulge. (cf. smulge) Vezi definitia »

MICROSPORÁNGE s. n. 1. sporange în care se dezvoltă microsporii. 2. sac polinic al spermatofitelor. (< fr. microsporange) Vezi definitia »

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage). Vezi definitia »

FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege. Vezi definitia »